baghetă

română

Etimologie

Din franceză baguette.

Pronunție

• AFI: /ba'ge.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului baghetă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	baghetă	baghete
Articulat	bagheta	baghetele
Genitiv-Dativ	baghetei	baghetelor
Vocativ	baghetă	baghetelor

1. vărguță de lemn, os, metal etc. cu care dirijorii conduc orchestra sau corul; (fig.) măiestria dirijorului.
2. bețișor de lovit instrumentele muzicale de percuție.
3. vergeaua de lemn a arcușului.
4. (și în sintagma baghetă magică) nuielușă vrăjită cu care se fac minuni în povești; bețișorul scamatorilor.
5. piesă tehnică în formă de cilindru subțire din diverse mecanisme sau aparate.
6. ajur sau dungă ornamentală la ciorapi.
7. pâine albă, din aluat special, lungă și subțire, cu miez puțin.

Cuvinte compuse

• baghetă magică

Expresii

• Sub bagheta = sub conducerea dirijorală

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online