vergea

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină *virgella (= virgula).

Pronunție

  • AFI: /ver'ʤe̯a/


Substantiv


Declinarea substantivului
vergea
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vergea vergele
Articulat vergeaua vergelele
Genitiv-Dativ vergelei vergelelor
Vocativ vergea vergelelor
  1. băț, vargă, nuia; bară (îngusta și flexibilă) de metal sau de lemn, cu folosiri diverse.
  2. (spec.) sucitor.
  3. (spec.) fiecare dintre bețișoarele care se pun între firele urzelii pe măsură ce acestea se înfășoară pe sulul războiului de țesut.
  4. (spec.) fiecare dintre stinghiile care alcătuiesc gratiile unei ferestre.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe