Ekel

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din germana veche ekel, eckel < germana medie de jos ēkel.

Pronunție

  • AFI: /ˈeːkl̩/
  • AFI: /ˈeːkəl/


Substantiv


Declinarea substantivului
der Ekel
m. Singular Plural
Nominativ der Ekel die Ekel
Acuzativ den Ekel die Ekel
Dativ dem Ekel den Ekeln
Genitiv des Ekels der Ekel
  1. dezgust, greață, scârbă, repulsie
    Vor Ekel verging ihm ganz der Appetit.

Sinonime

Cuvinte derivate


Substantiv


Declinarea substantivului
der Ekel
m. Singular Plural
Nominativ der Ekel die Ekel
Acuzativ den Ekel die Ekel
Dativ dem Ekel den Ekeln
Genitiv des Ekels der Ekel
  1. (fam.) persoană respingătoare, scârboșenie

Sinonime