dezgust

De la Wikționar, dicționarul liber
Dezgustul

română

Etimologie

Din prefixul dez- + gust (după franceză dégoût).

Pronunție

  • AFI: /dez'gust/


Substantiv


Declinarea substantivului
dezgust
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dezgust invariabil
Articulat dezgustul invariabil
Genitiv-Dativ dezgustului invariabil
Vocativ ' '
  1. aversiune pentru mâncare sau, p. ext., pentru un lucru, o persoană etc.
    Simte un dezgust de neînvins.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe