Ispas

română

Etimologie

Din slavă (veche) sŭpasŭ „mântuitor”.

Pronunție

• AFI: /is'pas/

Substantiv

Declinarea substantivului ispas
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ispas	ispasuri
Articulat	ispasul	ispasurile
Genitiv-Dativ	ispasului	ispasurilor
Vocativ	ispasule	ispasurilor

1. (pop.) numele unei sărbători creștine ortodoxe; înălțarea (Domnului).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• spăsi

Referințe

• DEX '98 via DEX online