înălțare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a înălța.

Pronunție

  • AFI: /ɨ.nəl'ʦa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înălțare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înălțare înălțări
Articulat înălțarea înălțările
Genitiv-Dativ înălțării înălțărilor
Vocativ înălțare înălțărilor
  1. acțiunea de a (se) înălța și rezultatul ei.
  2. (înv.) urcare a unui monarh pe tron.
  3. (fig.) progres, dezvoltare.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe