Korrespondent

germană

(Deutsch)

Etimologie

Atestat în secolul al XVII-lea; din latină medie correspondens.

Pronunție

• AFI: /kɔʀɛspɔnˈdɛnt/

Substantiv

Declinarea substantivului der Korrespondent
m.	Singular	Plural
Nominativ	der Korrespondent	die Korrespondenten
Acuzativ	den Korrespondenten	die Korrespondenten
Dativ	dem Korrespondenten	den Korrespondenten
Genitiv	des Korrespondenten	der Korrespondenten

1. corespondent
2. (înv.) cel care poartă corespondență cu cineva, corespondent

Sinonime

• 1: Berichterstatter

Cuvinte derivate

• Korrespondentin

Cuvinte compuse

• ARD-Korrespondent
• Auslandskorrespondent
• Fremdsprachenkorrespondent
• ORF-Korrespondent
• ZDF-Korrespondent

Cuvinte apropiate

• Korrespondenz
• korrespondieren

Vezi și

• Journalist

Referințe

• DWDS
• Wiktionary
• Wiktionary