Rut

Vezi și : rut

română

Etimologie

Inevitabil din ebraică רוּת (Ruth).

Pronunție

• AFI: /rut/

Nume propriu

Declinarea substantivului Rut
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	Rut	'
Articulat	'	'
Genitiv-Dativ	'	'
Vocativ	'	'

1. (bis.) personaj biblic, eroina cărții cu același nume.

Traduceri

Traduceri

cehă: Rút (čeština) daneză: Ruth (dansk) engleză: Ruth (English) finlandeză: Ruut (suomi) franceză: Ruth (français) f. germană: Ruth (Deutsch) f. ido: Ruto (Ido) italiană: Rut (italiano) f. latină: Ruth (Latina) f. letonă: Rute (latviešu) f.

lituaniană: Rūtos knyga (lietuvių) f. neerlandeză: Ruth (Nederlands) f. norvegiană: Rut (norsk) poloneză: Księga Rut (polski) f. portugheză: Rute (português) f. slovacă: Rút (slovenčina) f. slovenă: Ruta (slovenščina) f. spaniolă: Rut (español) f. suedeză: Rut (svenska) tagalog: Ruth (Tagalog)

Referințe

• DEX online