Sonnabend
(Deutsch)
Etimologie
Din germana medie de sus sunābent, sunnenābent, care provine din germana veche de sus sunnūnāband ("ajunul dumincii") < după engleza veche sunnanǣfen.
Pronunție
- AFI: /'zɔnaːbm̩t/
Substantiv
| Declinarea substantivului der Sonnabend | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | der Sonnabend | die Sonnabende |
| Acuzativ | den Sonnabend | die Sonnabende |
| Dativ | dem Sonnabend | den Sonnabenden |
| Genitiv | des Sonnabends | der Sonnabende |
- (reg., în Germania de nord și de est) sâmbătă
- Sonnabend soll es schön werden.