așchiuță

română

Etimologie

Din așchie + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /aʃ.ki'u.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului așchiuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	așchiuță	așchiuțe
Articulat	așchiuța	așchiuțele
Genitiv-Dativ	așchiuței	așchiuțelor
Vocativ	așchiuțo	așchiuțelor

1. diminutiv al lui așchie; așchioară.

Sinonime

• așchioară

Cuvinte apropiate

• așchia
• așchiere
• așchietor, așchietoare
• așchioară

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online