abbaglio

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul abbagliare („a orbi cu lumină, a chiorî”).

Pronunție

• AFI: /abˈbaʎʎo/

Substantiv

abbaglio m., abbagli pl.

1. (livr.) năucire, buimăcire
2. (fig.) boacăn, gafă, eroare, greșeală

   ho preso un abbaglio

Sinonime

• 1: abbagliamento
• 2: errore, svista

Cuvinte apropiate

• abbagliamento
• abbagliare
• abbagliuzzo

Etimologie

Din verbul abbagliare („a orbi cu lumină, a chiorî”) +‎ -io (frecventativ).

Pronunție

• AFI: /abbaʎˈʎio/

Substantiv

abbaglio m., abbagli pl.

1. (rar) privire intensă și furioasă

Etimologie

Din abbagliare.

Pronunție

• AFI: /abˈbaʎʎo/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru abbagliare.

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario