lumină
 Vezi și : lumina
|
Etimologie
Probabil din lume (înv.) „lumină”.
Pronunție
- AFI: /luˈmi.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului lumină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | lumină | lumini |
| Articulat | lumina | luminile |
| Genitiv-Dativ | luminii | luminilor |
| Vocativ | lumină | luminilor |
- radiație sau complex de radiații electromagnetice emise de corpuri incandescente (cu sau fără flacără) sau luminescente și care impresionează ochiul omenesc; efectul acestei radiații.
- (fig.) strălucire; înseninare.
- izvor, sursă de lumină.
- (spec.) sursă luminoasă (de obicei colorată) situată pe o navă, aeronavă etc., folosită la indicarea poziției sau la semnalizare.
- flacără, flăcăruie.
- (pop.) lumânare.
- unitate de măsură pentru fluxul luminos.
- (și în sintagma lumina ochiului) pupilă; (p.ext.) ochi, privire.
- (ca termen de comparație) ființă, lucru, obiect etc. mai drag, mai de preț, mai scump.
- (fig.) ceea ce aduce claritate în mintea omenească; învățătură, cultură, educație.
- distanța liberă dintre fețele interioare a două piese vecine ale unui sistem tehnic sau dintre fețele interioare opuse ale unui gol.
- (înv.; urmat de determinări) suprafață.
- stăvilarul morii.
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- lumină albă
- lumină rece
- lumină monocromatică
- lumină compusă
- lumină naturală
- lumină polarizată
- lumină antisolară
- lumină zodiacală
- lumină animală
- lumină electrică
- lumină de control
- lumina ochiului
Locuțiuni
- (loc.adv.) La lumina mare = fățiș, în văzul tuturor.
- Pe lumină = în timpul zilei, de la răsăritul până la apusul soarelui, până nu se înserează.
- (loc.prep.) În lumina... = prin prisma (unei anumite concepții), din punctul de vedere al..., potrivit cu...
- (rar) La lumina... = cu puterea..., cu ajutorul...
- (loc.vb.) A da lumină = a lumina.
Expresii
- A vedea lumina zilei = a) a fi înzestrat cu simțul văzului; b) a se naște
- A răsări (sau a se arăta) la lumină (sau la lumina zilei) = a apărea (dintr-o ascunzătoare), a ieși la vedere, a se arăta
- A ieși la lumină = a) a scăpa de primejdie, a ieși dintr-o situație grea; b) a ieși la iveală, a deveni evident, a se dezvălui
- A scoate (pe cineva) la lumină = a) a scoate (pe cineva) dintr-o încurcătură; b) a ajuta (pe cineva) să dobândească o situație, a emancipa (pe cineva)
- A pune (ceva) în lumină = a scoate (ceva) în evidență; a sublinia
- A pune într-o lumină bună (sau rea, urâtă etc.) = a scoate în evidență aspectele pozitive (sau negative) din viața sau din activitatea cuiva
- A prezenta (sau a privi, a aprecia) ceva sau pe cineva într-o lumină oarecare = a prezenta (sau a privi, a aprecia) ceva sau pe cineva într-un anumit fel sau dintr-un anumit punct de vedere ori prin prisma unei anumite concepții
- A vedea lumina tiparului sau (înv.) a ieși la lumină = a fi publicat, tipărit
- (Limpede) ca lumina zilei = de netăgăduit, clar, evident
- A-i fi (cuiva) drag ca lumina ochilor = a-i fi (cuiva) foarte drag
- A îngriji (sau a păzi) ca (pe) lumina ochilor = a îngriji, a feri cu cea mai mare atenție
- A arunca (o) lumină (asupra unei chestiuni) sau a aduce (o) lumină (într-o chestiune) = a lămuri, a clarifica (o problemă)
- A se face lumină în capul (sau în mintea) cuiva = a pricepe, a înțelege
Traduceri
Etimologie
Din lumina.
Pronunție
- AFI: /lu.miˈnə/
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru lumina.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online