Sari la conținut

abbicatura

De la Wikționar, dicționarul liber

(italiano)

Etimologie

Din verbul abbicare („a îngrămădi, a aduna, a strânge”) +‎ -tura.

Pronunție

  • AFI: /abbikaˈtura/


Substantiv

abbicatura f., abbicature pl.

  1. (agr.) strângerea cerealelor în snopi, snopire

Cuvinte apropiate

Referințe