aduna

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină adunare.

Pronunție

  • AFI: /a.ˈdu.na/


Verb


Conjugarea verbului
(se) aduna
Infinitiv a (se) aduna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(m-) adun
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) adune
Participiu adunat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a strânge la un loc ceea ce se află răspândit, împrăștiat, risipit; a ridica de pe jos.
  2. (v.tranz.) a aduna din toate părțile; a strânge, a concentra.
  3. (v.tranz.) a culege (alegând de aici și de acolo).
  4. (v.tranz.) a pune deoparte bani sau alte bunuri materiale; a agonisi.
  5. (v.tranz.) (mat.) a totaliza mai multe numere într-unul singur.
  6. (v.tranz. și refl.) a (se) strânge la un loc, formând un grup.
  7. (v.tranz. refl.) a (se) îngrămădi, a (se) ghemui.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • Parcă a tunat și i-a adunat = se zice despre oameni foarte deosebiți unii de alții strânși la un loc


Traduceri

Referințe