Sari la conținut

abborra

De la Wikționar, dicționarul liber

(italiano)

Etimologie

Din abborrire.

Pronunție

  • AFI: /abˈbɔrra/


Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru abborrire.
  2. forma de persoana a II-a singular la prezent subjonctiv pentru abborrire.
  3. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru abborrire.
  4. forma de persoana a III-a singular la imperativ pentru abborrire.

Etimologie

Din abborrare.

Pronunție

  • AFI: /abˈbɔrra/
  • (tradițional) AFI: /abˈborra/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru abborrare.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru abborrare.





(Malti)

Etimologie

Din italiană abborrire („a urî, a detesta”).

Pronunție

  • AFI: /abˈbɔr.ra/


Verb

  1. formă alternativă pentru abborrixxa.

Cuvinte derivate