detesta

română

Etimologie

Din franceză détester < latină detestari.

Pronunție

• AFI: /de.tes'ta/

Verb

Conjugarea verbului (se) detesta
Infinitiv	a (se) detesta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) detest
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) deteste
Participiu	detestat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl. recipr.) a nu (se) putea suferi, a (se) disprețui profund.

Sinonime

• abhora, urî

Antonime

• venera

Cuvinte derivate

• detestare

Traduceri

a (se) urî

afrikaans: verafsku (Afrikaans) catalană: abominar (català) chineză: 厭恨 (中文) daneză: afsky (dansk) engleză: detest (English), loathe (English) esperanto: malŝati (Esperanto) finlandeză: inhota (suomi) franceză: détester (français) germană: verabscheuen (Deutsch)

italiană: detestare (italiano) norvegiană: avsky (norsk) neerlandeză: verafschuwen (Nederlands) poloneză: nienawidzić (polski) portugheză: detestar (português) spaniolă: detestar (español) suedeză: avsky (svenska) turcă: iğrenmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online