urî

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină *horrire (= horrere, horrescere).

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) urî
Infinitiv a (se) urî
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) urăsc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) urască
Participiu urât
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a avea un puternic sentiment de antipatie, de dușmănie împotriva cuiva sau a ceva; a nu putea suferi pe cineva sau ceva.
  2. (v.refl. impers.) (construit cu dativul) a se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A i se urî cu viața = a nu mai dori să trăiască


Traduceri

Referințe