aborrecimento

De la Wikționar, dicționarul liber

portugheză

(português)

Etimologie

Din verbul aborrecer.

Pronunție

  • AFI: /ɐ.bo.ʁe.si'mẽ.tu/
  • AFI: /a.bo.ʁe.si'mẽ.tu/ (Brazilia)


Substantiv

aborrecimento m., aborrecimentos pl.

  1. abhorare, dezgust, ură
    Eu só tenho aborrecimentos com você!
  2. plictiseală, urât
    Essa aula é uma aborrecimento que nem sei como a suporto.
  3. agasare, enervare

Sinonime

Cuvinte apropiate