accingere

italiană

(italiano)

Variante

• (înv.) accignere

Etimologie

Din latină accingere, forma de prezent infinitiv pentru accingō („a se pregăti, a se înarma”).

Pronunție

• AFI: /atˈʧinʤere/

Verb

1. a cinge, a înconjura, a încercui

Sinonime

• cingere

Cuvinte derivate

• accingersi
• accinto

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din accingō.

Pronunție

• (Latină clasică) AFI: /ak.kɪŋˈɡeː.rɛ/
• (Latină ecleziastică) AFI: /at.ʧin̠ʲˈʤɛː.re/

Verb

accingēre

1. forma de persoana a II-a singular la viitor pasiv indicativ pentru accingō.

Etimologie

Din accingō.

Pronunție

• (Latină clasică) AFI: /akˈkɪŋ.ɡɛ.rɛ/
• (Latină ecleziastică) AFI: /atˈʧin̠ʲ.ʤe.re/

Verb

accingere

1. forma de prezent activ pentru accingō.
2. forma de persoana a II-a singular la prezent pasiv imperativ și indicativ pentru accingō.