acino

De la Wikționar, dicționarul liber

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină acinus („strugure, sâmbure de strugure”).

Pronunție

  • AFI: /aˈʧinɔ/


Substantiv

acino m., acini pl.

  1. (bot.) bacă, boabă; (spec.) strugure
  2. (lit., bot.) grăunte, bob
  3. (anat.) acin
  4. (reg., înv.) unitate de măsură folosită în Napoli

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Etimologie

Din greacă antică ἄκινος (akinos).

Substantiv

acino m., acini pl.

  1. (bot.) izmușoară-de-câmp, cimbru-de-munte

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Din acinus.

Pronunție

  • AFI: /ˈa.ki.noː/


Substantiv

  1. forma de singular dativ pentru acinus.
  2. forma de singular ablativ pentru acinus.