aclamare

română

Etimologie

Din a aclama.

Pronunție

• AFI: /a.kla'ma.re/

Substantiv

Declinarea substantivului aclamare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	aclamare	aclamări
Articulat	aclamarea	aclamările
Genitiv-Dativ	aclamării	aclamărilor
Vocativ	aclamareo	aclamărilor

1. acțiunea de a aclama și rezultatul ei; aclamație, ovație.

Sinonime

• aclamație, ovație

Cuvinte apropiate

• aclama
• aclamat
• aclamație, aclamațiune

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online