adamit

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză adamite.

Pronunție

  • AFI: /a.da'mit/


Substantiv


Declinarea substantivului
adamit
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ adamit adamiți
Articulat adamitul adamiții
Genitiv-Dativ adamitului adamiților
Vocativ ' '
  1. (rel.) membru al unei secte gnostice din primele secole ale creștinismului, ai cărei adepți, sub cuvânt că au recâștigat puritatea originară, umblau în pielea goală.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe