afina

română

Etimologie

Din franceză affiner, confer italiană affinare.

Pronunție

• AFI: /a.fi'na/

Verb

Conjugarea verbului afina
Infinitiv	a afina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	afinez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să afineze
Participiu	afinat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a separa de impurități o masă metalică.
2. (v.tranz.) a subția firele de lână, de bumbac etc.

Cuvinte derivate

• afinant
• afinare

Cuvinte apropiate

• afinaj

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online