afrontare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Confer a afrunta.

Pronunție

  • AFI: /a.fron'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
afrontare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ afrontare afrontări
Articulat afrontarea afrontările
Genitiv-Dativ afrontării afrontărilor
Vocativ afrontareo afrontărilor
  1. (med.) apropiere a marginilor unei plăgi pentru o bună cicatrizare a acesteia.

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe