afronta

română

Variante

• afrunta

Etimologie

Din franceză affronter (după a înfrunta).

Pronunție

• AFI: /a.fronˈta/

Verb

Conjugarea verbului afronta
Infinitiv	a afronta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	afront
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să afronte
Participiu	afrontat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a înfrunta.
2. (med.) a apropia prin operație buzele unei plăgi pentru o bună cicatrizare.

Sinonime

• 1: brava, înfrunta, sfida

Cuvinte derivate

• afrontare
• afrontat

Cuvinte apropiate

• afront

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online