afronta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din franceză affronter (după a înfrunta).

Pronunție

  • AFI: /a.fron'ta/


Verb


Conjugarea verbului
afronta
Infinitiv a afronta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
afront
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să afronte
Participiu afrontat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a înfrunta.
  2. (med.) a apropia prin operație buzele unei plăgi pentru o bună cicatrizare.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe