agente

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din agentă.

Pronunție

  • AFI: /aˈʤen.te/


Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru agentă.





franceză

(français)

Etimologie

Din agent.

Pronunție

  • AFI: /a.ʒɑ̃t/


Substantiv

agente f., agentes pl.

  1. agent, agentă; reprezentant, reprezentantă; intermediar, intermediară
  2. agentă de poliție, polițistă

Cuvinte apropiate

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină agēns, -ntis („acțiune, facere”).

Pronunție

  • AFI: /aˈʤɛnte/


Substantiv

agente m., agenti pl.

  1. agent, reprezentant, intermediar
  2. agent de poliție, polițist

Cuvinte compuse

Vezi și

Etimologie

Din agire.

Verb

  1. forma de participiu prezent pentru agire.

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Din agēns.

Pronunție

  • AFI: /a.ˈɡen.te/


Participiu

  1. forma de masculin ablativ pentru agēns.
  2. forma de feminin ablativ pentru agēns.
  3. forma de neutru ablativ pentru agēns.





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Din agent.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
agente
f. Singular Plural
Substantiv agente agenten, agentes
Diminutiv - -
  1. agentă de poliție, polițistă
  2. spioană

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe





portugheză

(português)

Etimologie

Din latină agēns, -ntis („acțiune, facere”).

Pronunție

  • (Portugalia) AFI: /ɐˈʒẽ.tɨ/
  • (Brazilia) AFI: /aˈʒẽ.tʃi/
  • (Brazilia de sud) AFI: /aˈʒẽ.te/


Substantiv

agente m.f., agentes pl.

  1. agent, agentă; reprezentant, reprezentantă; intermediar, intermediară
  2. agent de poliție, polițist

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Omofone

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină agēns, -ntis („acțiune, facere”).

Pronunție

  • AFI: /aˈχen.te/


Substantiv

agente m.f., agentes pl.

  1. agent, agentă; reprezentant, reprezentantă; intermediar, intermediară
  2. agent de poliție, polițist

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe