facere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a face.

Pronunție

  • AFI: /ˈfa.ʧe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
facere
f Singular Plural
Nominativ-Acuzativ facere faceri
Articulat facerea facerii
Genitiv-Dativ facerei faceriilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a (se) face și rezultatul ei.
  2. (În credințele religioase) creare a lumii de către Dumnezeu.
  3. construire, zidire.
  4. naștere.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • Durerile (sau chinurile) facerii = durerile pe care le suportă femeia la naștere

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Origine indo-europeană *dʰh₁-k-*dʰeh₁- ("a pune, a aranja").

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

  1. a face