aiurită

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din aiurit.

Pronunție

  • AFI: /a.ju'ri.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
aiurită
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ aiurită aiurite
Articulat aiurita aiuritele
Genitiv-Dativ aiuritei aiuritelor
Vocativ aiurito aiuritelor
  1. persoană care are comportări anormale; zăpăcită, trăsnită, zănatică.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe