aiurită

română

Etimologie

Din aiurit.

Pronunție

• AFI: /a.ju'ri.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului aiurită
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	aiurită	aiurite
Articulat	aiurita	aiuritele
Genitiv-Dativ	aiuritei	aiuritelor
Vocativ	aiurito	aiuritelor

1. persoană care are comportări anormale; zăpăcită, trăsnită, zănatică.

Sinonime

• zănatică, zăpăcită

Cuvinte apropiate

• aiurit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online