aiurit

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză ahuri (apropiat prin etimologie populară de aiurea).

Pronunție

  • AFI: /a.juˈrit/


Substantiv


Declinarea substantivului
aiurit
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ aiurit aiuriți
Articulat aiuritul aiuriții
Genitiv-Dativ aiuritului aiuriților
Vocativ aiuritule aiuriților
  1. persoană care are comportări anormale; om zăpăcit, trăsnit, zănatic.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
aiurit
Singular Plural
Masculin aiurit aiuriți
Feminin aiurită aiurite
Neutru aiurit aiurite
  1. (despre oameni; adesea substantivat) cu mintea tulbure; uluit, zăpăcit; (p.ext.) (despre manifestările oamenilor; adesea adverbial) care arată o minte confuză.
  2. care are comportări anormale; zăpăcit, trăsnit, zănatic.
  3. (despre manifestările oamenilor; adesea adverbial) care este anormal.

Sinonime


Traduceri

Etimologie

Din aiuri.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru aiuri.

Referințe