ajurare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a ajura.

Pronunție

  • AFI: /a.ʒu'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
ajurare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ajurare ajurări
Articulat ajurarea ajurările
Genitiv-Dativ ajurării ajurărilor
Vocativ ajurareo ajurărilor
  1. acțiunea de a ajura.

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe