ajur

De la Wikționar, dicționarul liber
Ajur (1.)

română

Etimologie

Din franceză ajour.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ajur
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ajur ajururi
Articulat ajurul ajururile
Genitiv-Dativ ajurului ajururilor
Vocativ ajurule ajururilor
  1. broderie pe o țesătură obținută prin scoaterea firelor din urzeală sau din bătătură; rărituri cu scop decorativ de-a lungul unei țesături.
  2. tricou cu găurele obținute în timpul tricotării.
  3. (arhit.) ornament perforat care permite pătrunderea luminii.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe