alambica

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză alambiquer.

Pronunție

  • AFI: /a.lam.bi'ka/


Verb


Conjugarea verbului
alambica
Infinitiv a alambica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
alambichez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să alambicheze
Participiu alambicat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a distila cu ajutorul alambicului.
  2. (v.tranz.) (fig.) a face prea subtil, greu de înțeles, excesiv de rafinat, complicat.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe