subtil

română

Din franceză subtil < latină subtilis.

Declinarea adjectivului subtil
	Singular	Plural
Masculin	subtil	subtili
Feminin	subtilă	subtile
Neutru	subtil	subtile

(despre oameni și despre însușirile, manifestările lor; adesea adverbial) care sesizează, pătrunde cele mai mici amănunte, care poate face distincțiile cele mai fine; ager, pătrunzător, perspicace, fin.
care se descoperă numai printr-o cercetare atentă, amănunțită; greu de distins, de recunoscut, de sesizat.
care tratează cu multă finețe, cu mult spirit analitic, cu ingeniozitate probleme grele, abstracte; care, pentru a fi înțeles, cere o mare ascuțime a minții.
(rar) foarte subțire; transparent, ușor.