alarma

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : alarmă

română

Etimologie

Din franceză alarmer.

Pronunție

  • AFI: /a.larˈma/


Verb


Conjugarea verbului
(se) alarma
Infinitiv a (se) alarma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) alarmez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) alarmeze
Participiu alarmat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) a (se) neliniști, a (se) îngrijora.
  2. (v.tranz.) a pune în stare de alertă, de pregătiri, a da alarma (la apropierea unei primejdii).

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din alarmă.

Pronunție

  • AFI: /aˈlar.ma/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru alarmă.

Referințe