alcătuială

română

Etimologie

Din a alcătui + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /al.kə.tuˈja.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului alcătuială
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	alcătuială	alcătuieli
Articulat	alcătuiala	alcătuielile
Genitiv-Dativ	alcătuielii	alcătuielilor
Vocativ	alcătuialo	alcătuielilor

1. alcătuire; (concr.) ceea ce este alcătuit, înjghebat.

Sinonime

• alcătuire, înjghebare

Cuvinte apropiate

• alcătui

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online