alcătuială

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a alcătui + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /al.kə.tu'ja.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
alcătuială
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ alcătuială alcătuieli
Articulat alcătuiala alcătuielile
Dativ-Genitiv alcătuielii alcătuielilor
Vocativ alcătuialo alcătuielilor
  1. alcătuire; (concr.) ceea ce este alcătuit, înjghebat.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe