alienare

română

Etimologie

Din a aliena.

Pronunție

• AFI: /a.li.eˈna.re/

Substantiv

Declinarea substantivului alienare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	alienare	alienări
Articulat	alienarea	alienările
Genitiv-Dativ	alienării	alienărilor
Vocativ	alienareo	alienărilor

1. (jur.) acțiunea de a aliena; înstrăinare a unui bun.
2. (fil.) înstrăinare.

Cuvinte compuse

• alienare mintală

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• alineare
• arianele

Referințe

• DEX '98 via DEX online