Sari la conținut

allmänning

De la Wikționar, dicționarul liber

(svenska)

Etimologie

Din allmän („general”) +‎ -ing.

Pronunție

  • AFI: /ˈalːmɛnˌnɪŋ/


Substantiv


Declinarea substantivului
allmänning
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ allmänning allmänningen allmänningar allmänningarna
Genitiv allmännings allmänningens allmänningars allmänningarnas
  1. (mai ales ist.) proprietate în comun
    De flesta allmänningar i Västeuropa blev redan på medeltiden privat egendom.
  2. (ieșit din uz) țărănime

Sinonime

Cuvinte compuse

Referințe