altiță

română

Etimologie

Din latină altĭtia, de unde italiană altezza.

Se explică prin poziția relativă a broderiei; partea inferioară a mânecii, când este brodată, nu se poate numi astfel. După Cihac, Hasdeu și DAR, din sârbo-croată latica („margine de rochie”) (de unde, în Banat, varianta lătiță); este posibil însă ca cuvântul sârb să provină din română.

Pronunție

AFI: /al'ti.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului altiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	altiță	altițe
Articulat	altița	altițele
Genitiv-Dativ	altiței	altițelor
Vocativ	altițo	altițelor

porțiune ornamentală prin alesătură sau prin cusătură în partea de sus a mânecilor iilor.

Traduceri

Referințe

DEX '98 via DEX online