altiță

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din latină altĭtia, de unde italiană altezza.

Se explică prin poziția relativă a broderiei; partea inferioară a mânecii, când este brodată, nu se poate numi astfel. După Cihac, Hasdeu și DAR, din sârbo-croată latica („margine de rochie”) (de unde, în Banat, varianta lătiță); este posibil însă ca cuvântul sârb să provină din română.

Pronunție

  • AFI: /al'ti.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
altiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ altiță altițe
Articulat altița altițele
Genitiv-Dativ altiței altițelor
Vocativ altițo altițelor
  1. porțiune ornamentală prin alesătură sau prin cusătură în partea de sus a mânecilor iilor.


Traduceri

Referințe