amărâre

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) amărî.

Pronunție

  • AFI: /a.mə'rɨ.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
amărâre
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ amărâre amărâri
Articulat amărârea amărârile
Genitiv-Dativ amărârii amărârilor
Vocativ amărâreo amărârilor
  1. (rar) faptul de a se amărî; amărăciune.


Traduceri

Referințe