Sari la conținut

amărî

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din latină *amarire < amarus.

Pronunție

  • AFI: /a.mə'rɨ/


Verb


Conjugarea verbului
(se) amărî
Infinitiv a (se) amărî
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) amărăsc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) amărască
Participiu amărât
Conjugare IV
  1. (v.refl. și tranz.) a căpăta sau a facecapete gust amar.
  2. (fig.) a (se) întrista, a (se) supăra, a (se) mâhni.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe