amărăciune

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din amar + sufixul -ăciune.

Pronunție

  • AFI: /a.mə.rə'ʧju.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
amărăciune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ amărăciune amărăciuni
Articulat amărăciunea amărăciunile
Dativ-Genitiv amărăciunii amărăciunilor
Vocativ amărăciuneo amărăciunilor
  1. mâhnire, tristețe; amărâre.
  2. (rar) amăreală.


Traduceri

Referințe