amalgama

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză amalgamer.

Pronunție

  • AFI: /a.mal.ga'ma/


Verb


Conjugarea verbului
amalgama
Infinitiv a amalgama
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
amalgamez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să amalgameze
Participiu amalgamat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (rar) a alia mercurul cu un metal; a prepara un amalgam.
  2. (v.tranz.) (fig.) a amesteca la un loc elemente disparate, eterogene.
  3. (v.tranz.) (lingv.) a amesteca sensuri diferite.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe