ambuteia

română

Etimologie

Din franceză embouteiller.

Pronunție

• AFI: /am.bu.teˈja/

Verb

Conjugarea verbului ambuteia
Infinitiv	a ambuteia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	ambuteiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să ambuteieze
Participiu	ambuteiat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (franțuzism) a bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigație.

Cuvinte derivate

• ambuteiat
• ambuteiere

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online