amenitate

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

După franceză aménité < latină amoenitas, amoenitatis.

Pronunție

  • AFI: /a.me.ni'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
amenitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ amenitate invariabil
Articulat amenitatea invariabil
Genitiv-Dativ amenității invariabil
Vocativ amenitate invariabil
  1. (franțuzism) atitudine binevoitoare, amabilitate, politețe.


Traduceri

Referințe