politețe

De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
politețe

română

Variante

Etimologie

Din franceză politesse.

Pronunție

  • AFI: /po.li'te.ʦe/


Substantiv


Declinarea substantivului
politețe
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ politețe politeți
Articulat politețea politețile
Genitiv-Dativ politeții politeților
Vocativ politețe politeților
  1. atitudine, comportare conformă cu buna-cuviință, amabilă, politicoasă; amabilitate.
  2. ansamblu de reguli de comportament în spiritul bunei-cuviințe, al amabilității și al respectului reciproc.
  3. (fam.; la pl.) cuvinte sau gesturi care exprimă politețea (exagerată a) cuiva față de cineva.

Cuvinte compuse

Locuțiuni


Traduceri

Referințe