binevoitor

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a binevoi + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /bi.ne.voj'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
binevoitor
Singular Plural
Masculin binevoitor binevoitori
Feminin binevoitoare binevoitoare
Neutru binevoitor binevoitoare
  1. (adesea substantivat) care are bunăvoință; amiabil.
  2. (p.ext.) amabil, prietenos.


Traduceri

Referințe