Sari la conținut

binevoitor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a binevoi + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /bi.ne.vo.iˈtor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
binevoitor
Singular Plural
Masculin binevoitor binevoitori
Feminin binevoitoare binevoitoare
Neutru binevoitor binevoitoare
  1. (adesea substantivat) care are bunăvoință; amiabil.
  2. (p.ext.) amabil, prietenos.


Traduceri

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=binevoitor&oldid=996401”