anacolut

română

Etimologie

Din franceză anacoluthe < latină anacoluthon.

Pronunție

• AFI: /a.na.ko'lut/

Substantiv

Declinarea substantivului anacolut
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	anacolut	anacoluturi
Articulat	anacolutul	anacoluturile
Genitiv-Dativ	anacolutului	anacoluturilor
Vocativ	anacolutule	anacoluturilor

1. discontinuitate sau ruptură logico-sintactică în interiorul unei propoziții sau al unei fraze.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online