ruptură

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din rupt + sufixul -ură.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
ruptură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ruptură rupturi
Articulat ruptura rupturile
Dativ-Genitiv rupturii rupturilor
Vocativ ruptură rupturilor
  1. faptul de a se rupe; întrerupere a continuității materiei, (fig.) a relațiilor, a colaborării dintre oameni.
  2. loc în care un obiect este rupt; sfâșietură, spărtură, gaură.
  3. locul unde un teren este rupt de ape, de puhoaie.
  4. bucată ruptă din ceva.
  5. zdreanță, cârpă.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe