interior

română

Din franceză intérieur < latină interior, interioris.

Declinarea adjectivului interior
	Singular	Plural
Masculin	interior	interiori
Feminin	interioară	interioare
Neutru	interior	interioare

care este situat înăuntrul unui lucru, al unui spațiu limitat etc.; intern.
(fig.) care se referă la partea morală, sufletească a omului; care nu se manifestă în afară; lăuntric.

Declinarea substantivului interior
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	interior	interioare
Articulat	interiorul	interioarele
Genitiv-Dativ	interiorului	interioarelor
Vocativ	interiorule	interioarelor

partea interioară a unui obiect, a unui spațiu circumscris (și închis), a unei încăperi (împreună cu tot ce se află aici); (spec.) mobilierul sau aranjamentul unei locuințe, al unei camere etc.
tablou care reprezintă partea dinăuntru a unei camere sau, uneori, scene de familie.
(cinema; la pl.) scene care se petrec în casă.
Se filmează interioarele.
(fig.) structura morală, sufletească a omului.
post telefonic funcționând printr-o centrală care leagă liniile exterioare cu posturile telefonice din camere, birouri etc. ale unei clădiri, ale unei instituții etc.