interior

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză intérieur < latină interior, interioris.

Pronunție

  • AFI: /in.te.ri'or/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
interior
Singular Plural
Masculin interior interiori
Feminin interioară interioare
Neutru interior interioare
  1. care este situat înăuntrul unui lucru, al unui spațiu limitat etc.; intern.
  2. (fig.) care se referă la partea morală, sufletească a omului; care nu se manifestă în afară; lăuntric.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
interior
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ interior interioare
Articulat interiorul interioarele
Genitiv-Dativ interiorului interioarelor
Vocativ interiorule interioarelor
  1. partea interioară a unui obiect, a unui spațiu circumscris (și închis), a unei încăperi (împreună cu tot ce se află aici); (spec.) mobilierul sau aranjamentul unei locuințe, al unei camere etc.
  2. tablou care reprezintă partea dinăuntru a unei camere sau, uneori, scene de familie.
  3. (cinema; la pl.) scene care se petrec în casă.
    Se filmează interioarele.
  4. (fig.) structura morală, sufletească a omului.
  5. post telefonic funcționând printr-o centrală care leagă liniile exterioare cu posturile telefonice din camere, birouri etc. ale unei clădiri, ale unei instituții etc.

Locuțiuni

  • (loc.adv.) În interior = înăuntru, pe dinăuntru.


Traduceri

Anagrame

Referințe