anafora

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din neogreacă αναφορα (anafora).

Pronunție

  • AFI: /a.na.fo'ra/


Substantiv


Declinarea substantivului
anafora
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ anafora anaforale
Articulat anaforaua anaforalele
Genitiv-Dativ anaforalei anaforalelor
Vocativ anafora anaforalelor
  1. (în moldova și în țara românească, în sec. xviii - xix) raport scris adresat domnitorului (de către un mare dregător).
  2. proclamație a domnitorului.


Traduceri

Referințe